Schitul Dragoslavele


Schitul Dragoslavele este un schit cu obste de calugari din comuna Dragoslavele, judetul Arges. Avand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, asezamantul din Dragoslavele este ales ca resedinta patriarhala de odihna.

Comuna Dragoslavele este o comuna veche, atestata documentar inca din anul 1368, fiind situata in partea nord-estica a judetului Arges, la o distanta de 20 de kilometri de Municipiul Campulung Muscel.

Schitul Dragoslavele este situat pe soseaua Pitesti – Brasov, in apropiere de Rucar. La circa 700 de metri, dupa trecerea podului peste paraul Dragoslavele, se ajunge in incinta asezamantului, situat la nord de sat, intr-o curte mare, cu faneata si plantatie pomicola.

Schitul Dragoslavele a luat fiinta in anul 1929, ca resedinta patriarhala de odihna pentru preotimea musceleana care a construit aici o vila si pe care, intre timp, au daruit-o Patriarhului Miron Cristea. In continuare au mai fost facute si alte constructii. Patriarhul Miron Cristea a fost un mare luptator pentru unitatea tarii, primul Patriarh al Romaniei intregite, regent si apoi, intre anii 1938-1939, prim-ministru al Romaniei.

Pe una din vilele asezamantului este prinsa in zid o placa memoriala in care se consemneaza: „Aceasta casa s-a zidit din temelie, iar celelalte s-au refacut cu cheltuiala preotimii muscelene, care le-a daruit Patriarhului Miron in 1929 ca sa fie resedinta de odihna pentru Patriarhul Romaniei”.

In anul 1949, Prea Fericitul Patriarh Justinian (1948-1977) a adus aici o biserica din lemn de la Predeal, a restaurat zidurile inconjuratoare ale parcului si cele trei case existente, pe cheltuiala sa, si a infiintat Schitul Dragoslavele, caruia ii daruieste biserica, cladirile si terenul aferent. Biserica schitului a fost sfintita in data de 21 august 1949. Slujbele se oficiaza aici in fiecare duminica si sarbatoare.

Pentru protestele sale fata de unele masuri abuzive ale regimului comunist, prin care mii de calugari si calugarite erau scosi din manastiri, in anul 1959, Patriarhul Justinian a fost trimis la Schitul Dragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu fortat timp de sase luni.

Intre anii 1950-1960, in cadrul asezamantului de la Dragoslavele a functionat si o scoala de cantareti bisericesti. Astazi scoala de cantareti nu mai functioneaza, insa resedinta patriarhala inca exista, indeplinindu-si pe mai departe rolul ei initial.

Sursă text: CrestinOrtodox.ro
Sursă foto: Acc31’s Blog

Anunțuri

Muzeul de etnografie şi artă populară


Muzeul de etnografie şi artă populară este adapostit intr-o cladire declarata monument de arhitectura din sec. al XVIII-lea, construita in stil muscelean, cu parter şi etaj, cu două caturi, cu foişor de lemn, uşor sculptat, ce se termină în arcade ondulate de zidărie, prelungit cu sală în consolă, cu stâlpi şi pălimar din baluştri strunjiţi de lemn, cu profilatură simplă din tencuială la ferestre, cu gârlici, în goluri arcuite sub foişor, şi învelitoare de şiţă.
Cladirea a fost construita in anul 1735 de catre tetrilogofatul Ştefanescu, ultimul proprietar fiind avocatul Gheorghe Ştefanescu, de aici şi numele vila „Gica Ştefanescu„. Este cea mai veche construcţie civila din Campulung.
In anul 1928 a fost restaurata de arhitectul campulungean Dumitru Ionescu Berechet, luandu-şi doctoratul in arhitectura cu aceasta lucrare, pentru care a primit premiul Salonului Oficial. In anul 1948 cladirea este donata Academiei Romane cu scopul de a deveni muzeu, iar in anul 1952 se reorganizeaza aici Muzeul Oraşenesc Campulung avand patru colectii: istorie, ştiinţele naturii, arta populara şi arta plastica. Din anul 1977 devine secţia de etnografie şi arta populara avand in structura sa: interioare ţaraneşti specifice zonei Muscel, port popular muscelean de o mare diversitate, obiecte caracteristice ocupaţiilor tradiţionale din mediul rural din acest areal geografic, precum şi o bogata colecţie de ceramica.

Pentru mai multe detalii, puteţi vizita pagina web a Muzeului de etnografie şi artă populară

Sursă text: Muzeul Câmpulung Muscel
Surse foto: Dumitru Badea, Muzeul Câmpulung Muscel