Rezervaţia naturală Iezer

Rezervatie naturală Iezer are 300 ha si este situata în masivul Iezer-Papusa. Aici se afla bujorul de munte sau smirdarul, planta ocrotita, zâmbrul, relict glaciar, argintica, garofita alpina, piciorul cocosului, cimbrisorul de munte. Cuprinde si Lacul glaciar Iezer, cu o suprafata de 0,6 ha. Rezervatia Iezer cuprinde deocamdata Văile glaciare ale Catunului si Iezerului, precum si Vârful lezeru Mare din Masivul lezer-Papusa.

Prezenta reliefului criogen si nival, cu microdepresiuni de tasare, culoare de avalanse, potcoave nivale, virfuri piramidale cu microrelief de dezagregare (vf. lezeru Mare), circuri si vai glaciare, cimpuri de grohotisuri, torenti de pietre, praguri glaciare fac din masivul Iezer un punct de atractie pentru oricare dintre iubitorii naturii. Acestor frumuseti daltuite in stinca muntelui de-a lungul mileniilor li se adauga citeva raritati floristice si faunistice care situeaza un sector din masivul Iezer in rindul teritoriilor cu statut de rezervatie naturala complexa.

La adapostul Culmilor Vacarea si Batrina, Văile glaciare ale Cătunului si Iezerului ofera conditii bioclimatice favorabile dezvoltarii atit a jneapanului (care formeaza pilcuri pure sau in amestec cu aninul de munte si salcia de munte sau iova, cit si a zimbrului. El se ridica semet deasupra tufelor de jneapan la limita dintre padurea de molid si etajul subalpin. Pe Vaile Iezerului si Catunului sunt circa 19 exemplare de zimbru al caror diametru depaseste 30 cm si inaltimi de peste 10—15 m. Doua dintre aceste exemplare se afla chiar linga poteca turistica ce merge de la cabana Voina spre refugiul Iezer, pe partea dreapta a sensului de mers. Exemplare izolate de zimbru apar si pe culmile Boarcasului si Batrinei. Locurile umbrite ale pragurilor glaciare si chiar portiuni din versant capata in lunile iunie – iulie aspectul unui brocart ornamentat cu argintiul grohotisurilor si rosul aprins al florilor de bujor de munte sau smirdar.

Linga petecele de zapada care mai rezista in lungul vailor, putem admira gingasul degetarut. In locuri puternic vintuite, apar pilcuri de Loisleuria procum-bens, iar in pajistile de pe piciorul virfului Batrina, la peste 1900 m, verdele pajistilor cu Festuca supina este intrerupt de violetul carbunarei ori de florile micute ale scinteiutei de munte.

Lacul Iezer (0,6 ha suprafata si o adincime maxima de 5,4 m), in marginile acestuia pot fi admirate mlastinile oligotrofe ce marcheaza existenta unor foste ochiuri de apa, colmatate, in care bumbacarita, gusa porumbelului impreuna cu diverse specii de muschi formeaza un covor policrom.

Surse text: ADR Sud Muntenia, Ghid Info Turism
Sursă foto: Jurnal de weekend si calatorie

Schitul Dragoslavele

Schitul Dragoslavele este un schit cu obste de calugari din comuna Dragoslavele, judetul Arges. Avand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, asezamantul din Dragoslavele este ales ca resedinta patriarhala de odihna.

Comuna Dragoslavele este o comuna veche, atestata documentar inca din anul 1368, fiind situata in partea nord-estica a judetului Arges, la o distanta de 20 de kilometri de Municipiul Campulung Muscel.

Schitul Dragoslavele este situat pe soseaua Pitesti – Brasov, in apropiere de Rucar. La circa 700 de metri, dupa trecerea podului peste paraul Dragoslavele, se ajunge in incinta asezamantului, situat la nord de sat, intr-o curte mare, cu faneata si plantatie pomicola.

Schitul Dragoslavele a luat fiinta in anul 1929, ca resedinta patriarhala de odihna pentru preotimea musceleana care a construit aici o vila si pe care, intre timp, au daruit-o Patriarhului Miron Cristea. In continuare au mai fost facute si alte constructii. Patriarhul Miron Cristea a fost un mare luptator pentru unitatea tarii, primul Patriarh al Romaniei intregite, regent si apoi, intre anii 1938-1939, prim-ministru al Romaniei.

Pe una din vilele asezamantului este prinsa in zid o placa memoriala in care se consemneaza: „Aceasta casa s-a zidit din temelie, iar celelalte s-au refacut cu cheltuiala preotimii muscelene, care le-a daruit Patriarhului Miron in 1929 ca sa fie resedinta de odihna pentru Patriarhul Romaniei”.

In anul 1949, Prea Fericitul Patriarh Justinian (1948-1977) a adus aici o biserica din lemn de la Predeal, a restaurat zidurile inconjuratoare ale parcului si cele trei case existente, pe cheltuiala sa, si a infiintat Schitul Dragoslavele, caruia ii daruieste biserica, cladirile si terenul aferent. Biserica schitului a fost sfintita in data de 21 august 1949. Slujbele se oficiaza aici in fiecare duminica si sarbatoare.

Pentru protestele sale fata de unele masuri abuzive ale regimului comunist, prin care mii de calugari si calugarite erau scosi din manastiri, in anul 1959, Patriarhul Justinian a fost trimis la Schitul Dragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu fortat timp de sase luni.

Intre anii 1950-1960, in cadrul asezamantului de la Dragoslavele a functionat si o scoala de cantareti bisericesti. Astazi scoala de cantareti nu mai functioneaza, insa resedinta patriarhala inca exista, indeplinindu-si pe mai departe rolul ei initial.

Sursă text: CrestinOrtodox.ro
Sursă foto: Acc31’s Blog

Peştera Dâmbovicioara

Peştera Dâmbovicioara este situata la 25 km de Campulung, pe culoarul Rucăr-Bran, in sudul Muntilor Piatra Craiului, pe stanga pârâului Dâmbovicioarei, in amonte de Cheile Dâmbovicioarei si localitatea Dâmbovicioara.

Modelarea rocilor calcaroase a generat un relief de suprafata reprezentat prin turnuri, stanci ascutite, pereti verticali, in mai multe locuri surplombati, completat de un relief carstic subteran, reprezentat in principal din pesteri. Astfel, in bazinul hidrografic al Dambovicioarei se gasesc circa 50 de pesteri, cele mai importante fiind Dambovicioara, Pestera de la Gura Defileului, Pestera Labirintului, etc.

Drumul spre pestera urmeaza cursul Dambovicioarei, plin de mici cascade si repezisuri, printr-un mic defileu pitoresc. Soseaua merge in paralel cu aceasta, oferind pe alocuri zone de popas inverzite, inconjurate de stanca, de o frumusete deosebita. Desi pestera nu impresioneaza prin lungime, aceasta este totusi cea mai mare si mai reprezentativa pestera din zona. Prin amplasamentul sau intr-o zona de o splendoare deosebita, pestera Dambovicioara prezinta un interes turistic sporit pentru turistii cazati in pensiunile din Dragoslavele, Rucar sau Bran precum si pentru diversele trasee turistice ale tarii.

Pestera propriu-zisa este cunoscuta de inainte de 1579, cand localnicii o foloseau pe post de ascunzatoare impotriva cotropitorilor. Ulterior pestera a fost locul de reculegere al unui pustnic, ascunzatoarea a doi talhari cunoscuti la acea vreme, si chiar ascunzisul unui urs, in interiorul pesterii gasindu-se resturi fosile ale ursului de pestera (Ursus spelaeus).

Fauna pesterii este saraca insa este una dintre pesterile usor accesibile din România. Printre altele este renumita si pentru faptul ca este prima pestera din Muntenia si Oltenia mentionata intr-o lucrare stiintifica si anume Mineralogia Principatus Transilvanie a lui J. Fridlavsky din anul 1767.

Lunga de 555 metrii (din care 244 de metrii sunt accesibili publicului), realizata de Pârâul Peşterii in calcare jurasice – Peştera Dâmbovicioara se prezinta ca o cavitate cu formatiuni concretionare slabe, temperatura peste medie (11-12 grade) si cu o galerie principala ce are latimi de 3-4 metrii si inaltimi de 3-5 metrii si se ingusteaza treptat. Formele concretionare sunt putine dar unele dintre ele au forme interesante si au si fost denumite dupa fantezia si imaginatia celor care le-au descoperit (laba de urs, aripa de acvila, cap de sarpe, piele de tigru, etc.).

Surse text: Atracţii Turistice Bran, Ropedia.ro, TravelWorld
Sursă foto: Turism Blog