Schitul Dragoslavele


Schitul Dragoslavele este un schit cu obste de calugari din comuna Dragoslavele, judetul Arges. Avand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, asezamantul din Dragoslavele este ales ca resedinta patriarhala de odihna.

Comuna Dragoslavele este o comuna veche, atestata documentar inca din anul 1368, fiind situata in partea nord-estica a judetului Arges, la o distanta de 20 de kilometri de Municipiul Campulung Muscel.

Schitul Dragoslavele este situat pe soseaua Pitesti – Brasov, in apropiere de Rucar. La circa 700 de metri, dupa trecerea podului peste paraul Dragoslavele, se ajunge in incinta asezamantului, situat la nord de sat, intr-o curte mare, cu faneata si plantatie pomicola.

Schitul Dragoslavele a luat fiinta in anul 1929, ca resedinta patriarhala de odihna pentru preotimea musceleana care a construit aici o vila si pe care, intre timp, au daruit-o Patriarhului Miron Cristea. In continuare au mai fost facute si alte constructii. Patriarhul Miron Cristea a fost un mare luptator pentru unitatea tarii, primul Patriarh al Romaniei intregite, regent si apoi, intre anii 1938-1939, prim-ministru al Romaniei.

Pe una din vilele asezamantului este prinsa in zid o placa memoriala in care se consemneaza: „Aceasta casa s-a zidit din temelie, iar celelalte s-au refacut cu cheltuiala preotimii muscelene, care le-a daruit Patriarhului Miron in 1929 ca sa fie resedinta de odihna pentru Patriarhul Romaniei”.

In anul 1949, Prea Fericitul Patriarh Justinian (1948-1977) a adus aici o biserica din lemn de la Predeal, a restaurat zidurile inconjuratoare ale parcului si cele trei case existente, pe cheltuiala sa, si a infiintat Schitul Dragoslavele, caruia ii daruieste biserica, cladirile si terenul aferent. Biserica schitului a fost sfintita in data de 21 august 1949. Slujbele se oficiaza aici in fiecare duminica si sarbatoare.

Pentru protestele sale fata de unele masuri abuzive ale regimului comunist, prin care mii de calugari si calugarite erau scosi din manastiri, in anul 1959, Patriarhul Justinian a fost trimis la Schitul Dragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu fortat timp de sase luni.

Intre anii 1950-1960, in cadrul asezamantului de la Dragoslavele a functionat si o scoala de cantareti bisericesti. Astazi scoala de cantareti nu mai functioneaza, insa resedinta patriarhala inca exista, indeplinindu-si pe mai departe rolul ei initial.

Sursă text: CrestinOrtodox.ro
Sursă foto: Acc31’s Blog

Reclame

Casa memorială George Topârceanu


Casa memorială a marelui poet român George Topârceanu (1886 – 1937), este situată la 6 km de Câmpulung, în comuna Valea Mare-Pravăţ, satul Nămăeşti. Poetul umorului sanatos si al unei duiosii profunde si ascunse, a colindat tara impreuna cu parintii sai, manati de profesia mamei si s-a stabilit, in cele din urma, la Nămăeşti. Pentru ca aici si-a trait o buna parte din viata si a intemeiat o familie, casa a devenit memoriala. Este o constructie tipic musceleana, cu demisol, etaj si pridvor la fatada, cum se vad multe case la munte.
Muzeul ocupa etajul – un hol si doua camere, unde se afla o abundenta de exponate originale, copii si facsimile. In hol este expus ultimul portret al poetului, o figura trista, prevestitoare, precum si cateva volume aparute in timpul vietii: Balade vesele si triste, Parodii originale, Migdale amare, Scrisori fara adresa (proza umoristica si pesimista), Pirin-Planina, amintiri din prizonieratul in Bulgaria si altele, in editii diferite, precum si manuscrisul romanului neterminat: Minunile Sfantului Sisoe – cartea ce i-a fost mai aproape de suflet.
In incaperea din dreapta – cu mobilier din fosta camera de lucru a poetului – este expusa o multime de documente ce refac nu numai viata scriitorului, ci o parte din laboratorul sau poetic. Printre ele, versiunea initiala a poeziei Noapte de vara, definitivata sub titlul Noapte de mai. Pe birou, manuscrisul original al poemei erotice Somnul iubitei (1911), inchinata viitoarei sotii, invatatoarea Victoria Iuga, o fermecatoare bruneta. Alte numeroase facsimile de versuri, documente privind viata poetului, relatiile cu fratele vitreg, sculptorul Ion Mateescu, cu familia, cu editorii si o parte din corespondenta sa, fotocopia cantatei Balada chiriasului grabitcompozitie de Gh. Radovanu – intregesc informatiile despre personalitatea lui Toparceanu.
In biblioteca si pe etajera se gasesc opere din clasicii literaturii universale si multe carti de la confrati, cu dedicatii. Intr-o vitrina au fost adunate exemplare din revistele la care a colaborat: Viata Romaneasca, Insemnari iesene, Insemnari literare, Lumea umoristica, s.a. Nu lipsesc nici bastonul poetului, cutia pustii de vanatoare, fluierul la care canta, iar pe perete, tabloul sotiei sale.

Sursă text: Ghid Info Turism
Sursă foto: Dan Tanasa