Muzeul de etnografie şi artă populară

Muzeul de etnografie şi artă populară este adapostit intr-o cladire declarata monument de arhitectura din sec. al XVIII-lea, construita in stil muscelean, cu parter şi etaj, cu două caturi, cu foişor de lemn, uşor sculptat, ce se termină în arcade ondulate de zidărie, prelungit cu sală în consolă, cu stâlpi şi pălimar din baluştri strunjiţi de lemn, cu profilatură simplă din tencuială la ferestre, cu gârlici, în goluri arcuite sub foişor, şi învelitoare de şiţă.
Cladirea a fost construita in anul 1735 de catre tetrilogofatul Ştefanescu, ultimul proprietar fiind avocatul Gheorghe Ştefanescu, de aici şi numele vila „Gica Ştefanescu„. Este cea mai veche construcţie civila din Campulung.
In anul 1928 a fost restaurata de arhitectul campulungean Dumitru Ionescu Berechet, luandu-şi doctoratul in arhitectura cu aceasta lucrare, pentru care a primit premiul Salonului Oficial. In anul 1948 cladirea este donata Academiei Romane cu scopul de a deveni muzeu, iar in anul 1952 se reorganizeaza aici Muzeul Oraşenesc Campulung avand patru colectii: istorie, ştiinţele naturii, arta populara şi arta plastica. Din anul 1977 devine secţia de etnografie şi arta populara avand in structura sa: interioare ţaraneşti specifice zonei Muscel, port popular muscelean de o mare diversitate, obiecte caracteristice ocupaţiilor tradiţionale din mediul rural din acest areal geografic, precum şi o bogata colecţie de ceramica.

Pentru mai multe detalii, puteţi vizita pagina web a Muzeului de etnografie şi artă populară

Sursă text: Muzeul Câmpulung Muscel
Surse foto: Dumitru Badea, Muzeul Câmpulung Muscel

Ansamblul Bisericii Catolice „Sfântul Iacob” (Bărăţia)

Bărăţie este numele dat mânăstirilor catolice din oraşele aflate la sud şi est de Carpaţi. În Evul Mediu, bărăţii existau în oraşele: Câmpulung Muscel, Târgovişte, Bucureşti şi Bacău. Numele le vine de la cuvântul maghiar „barát”, ce însemna „frate”, „călugar”, derivat şi acesta din slavonul „brat”, „frate”.
Pentru ortodocşii din spaţiul extracarpatic, numele de „baraţi” era dat, în general, călugărilor franciscani, prin urmare „Bărăţiile” erau mânăstiri franciscane.

Ansamblul Bărăţiei din Câmpulung Muscel este una dintre cele mai vechi construcţii din oraş, fiind construită în secolul al XIII-lea.
În anul 1300, a fost înmormântat în interiorul acesteia, în spatele altarului, comitele sas Laurencius de Longo Campo, conform inscripţiei de pe piatra tombală – prima scriere epigrafică în limba latină şi prima atestare a oraşului.
În anul 1730 a fost construit impresionantul turn – clopotniţă şi s-au înlocuit zidurile înconjurătoare. El este în rândul clădirilor din partea de apus a bisericii Sf. Iacob. Are formă pătrată cu baza de 5m şi o înălţime de 13m până la cornişe. Genul decoraţiei exterioare este acelaşi cu cel al Mânăstirii Negru Vodă, cu trei rânduri suprapuse de arcaturi şi panouri. Partea superioară care se află peste cornişa principală, este desigur, un adaos ulterior.
Biserica Sf. Iacob, refacută la 1760, după ca a căzut prada năvălirii turcilor (1737), este construită pe locul unei biserici mai vechi, datând probabil din secolul al XIII-lea. Biserica nu reprezinta decât o parte din vechea construcţie, se pare mult mai întinsă. Clădirea joasă, fără turle, având mai mult înfăţişarea unei case cu o singură încăpere, nu se observă din partea de apus unde se află un şir de case cu două etaje, mult mai înalte decât sfântul lăcaş.
Construcţia bisericii ca atare, nu prezintă elemente arhitecturale deosebite. Ea este alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară, fără turla, terminată la est cu o absidă poligonală în trei laturi. Un cadran solar, purtând data de 1706, este sculptat pe unul dintre cele trei contraforturi ce sprijină zidul pe latura de sud a bisericii. Alte urme pe zid atestă faptul ca actuala construcţie este doar o parte din vechea biserică, ridicată se pare pe un plan mult mai vast.

Iată ce scrie Petre Ispirescu în una din lucrările sale:  „Această biserică catolică este mai bogată decât toate bisericile ortodoxe: are moşii, codri de munţi cu păduri frumoase pe care le exploatează călugărul papistaş foarte sistematic; […] se zice că bărăţia este înzestrată cu averi încă de pe timpurile lui Radu Negru Vodă.”

Surse text: ECOTravel, Atunci şi acum Blog
Surse foto: Radio România Internaţional, Valentin Sălăgeanu

Ansamblul feudal Mânăstirea Negru Vodă

Mânăstirea Negru Vodă, ctitorită în secolul al XIV-lea, reprezintă cel mai important ansamblu monastic din zona Muscelului.
Legendă şi mit, dar şi realitate istorică, Negru Vodă este considerat primul ctitor al mânăstirii.
Al doilea ctitor al mânăstirii, Matei Basarab (1632-1654), reface din temelii lăcaşul în 1647, transformând vechea biserică într-o ,,obştejitie” (organizare de viaţă monahală de călugări). În acelaşi an a fost construit şi turnul clopotniţei, înalt de 35 m, având funcţia de poartă de incintă, dar şi de fortificaţie cu caracter militar, fiind prevăzut cu metereze. Gangul boltit păstrează şi astăzi masivele porţi din stejar care se zăvoresc cu o grindă de proporţii, având încrustate adânc inscripţii menţionând anul 1749. Matei Basarab, iubitor de cultură şi carte, înfiinţează în anul 1643 în incinta mânăstirii o tipografie şi o moară de hârtie. Prima carte tipărită în 1635 a fost un Molitvelnic slavonesc. În 1642 s-a tipărit cartea ,,Învăţături preste toate zilele” (în limba română), urmată în 1643, de ,,Antologhion”, iar în 1650 de a patra carte, ,,Psaltirea”. Manuscrisele, împodobite cu frontispicii şi miniaturi colorate, au circulat pe tot cuprinsul pământului românesc, unele dintre ele ajungând chiar în Peninsula Balcanică.
Biserica Mare (fostul Paraclis Domnesc al curţii voievodale), este zidită din piatră de Albeşti, în formă de navă, cu trei turle. A fost zidită de arhitectul Franz Walet în acelaşi loc şi cu aceleaşi materiale utilizate la prima construcţie.
Aici se află mormântul voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), fiul marelui domnitor Basarab Voievod.
Casa Domnească (secolul XVII), construită pe vechile temelii ale Palatului Domnesc (secolul XIV), a fost nucleul în jurul căruia s-au adăugat pe parcurs toate celelalte construcţii ce vor forma Sfânta Mânăstire.
În componenţa complexului monahal intră şi Biserica mică (bolniţa), construită în primul sfert al veacului al XVIII-lea, Casele egumeneşti (secolul al XVIII-lea), anexa Casei domneşti şi chiliile, adăugate la începutul secolului al XIX-lea.

Pentru mai multe detalii, puteţi vizita pagina web a Mânăstirii Negru Vodă

Sursă text: Consiliul Judeţean Argeş
Sursă foto: Sorin Cercea