Schitul Dragoslavele

Schitul Dragoslavele este un schit cu obste de calugari din comuna Dragoslavele, judetul Arges. Avand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, asezamantul din Dragoslavele este ales ca resedinta patriarhala de odihna.

Comuna Dragoslavele este o comuna veche, atestata documentar inca din anul 1368, fiind situata in partea nord-estica a judetului Arges, la o distanta de 20 de kilometri de Municipiul Campulung Muscel.

Schitul Dragoslavele este situat pe soseaua Pitesti – Brasov, in apropiere de Rucar. La circa 700 de metri, dupa trecerea podului peste paraul Dragoslavele, se ajunge in incinta asezamantului, situat la nord de sat, intr-o curte mare, cu faneata si plantatie pomicola.

Schitul Dragoslavele a luat fiinta in anul 1929, ca resedinta patriarhala de odihna pentru preotimea musceleana care a construit aici o vila si pe care, intre timp, au daruit-o Patriarhului Miron Cristea. In continuare au mai fost facute si alte constructii. Patriarhul Miron Cristea a fost un mare luptator pentru unitatea tarii, primul Patriarh al Romaniei intregite, regent si apoi, intre anii 1938-1939, prim-ministru al Romaniei.

Pe una din vilele asezamantului este prinsa in zid o placa memoriala in care se consemneaza: „Aceasta casa s-a zidit din temelie, iar celelalte s-au refacut cu cheltuiala preotimii muscelene, care le-a daruit Patriarhului Miron in 1929 ca sa fie resedinta de odihna pentru Patriarhul Romaniei”.

In anul 1949, Prea Fericitul Patriarh Justinian (1948-1977) a adus aici o biserica din lemn de la Predeal, a restaurat zidurile inconjuratoare ale parcului si cele trei case existente, pe cheltuiala sa, si a infiintat Schitul Dragoslavele, caruia ii daruieste biserica, cladirile si terenul aferent. Biserica schitului a fost sfintita in data de 21 august 1949. Slujbele se oficiaza aici in fiecare duminica si sarbatoare.

Pentru protestele sale fata de unele masuri abuzive ale regimului comunist, prin care mii de calugari si calugarite erau scosi din manastiri, in anul 1959, Patriarhul Justinian a fost trimis la Schitul Dragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu fortat timp de sase luni.

Intre anii 1950-1960, in cadrul asezamantului de la Dragoslavele a functionat si o scoala de cantareti bisericesti. Astazi scoala de cantareti nu mai functioneaza, insa resedinta patriarhala inca exista, indeplinindu-si pe mai departe rolul ei initial.

Sursă text: CrestinOrtodox.ro
Sursă foto: Acc31’s Blog

Peştera Dâmbovicioara

Peştera Dâmbovicioara este situata la 25 km de Campulung, pe culoarul Rucăr-Bran, in sudul Muntilor Piatra Craiului, pe stanga pârâului Dâmbovicioarei, in amonte de Cheile Dâmbovicioarei si localitatea Dâmbovicioara.

Modelarea rocilor calcaroase a generat un relief de suprafata reprezentat prin turnuri, stanci ascutite, pereti verticali, in mai multe locuri surplombati, completat de un relief carstic subteran, reprezentat in principal din pesteri. Astfel, in bazinul hidrografic al Dambovicioarei se gasesc circa 50 de pesteri, cele mai importante fiind Dambovicioara, Pestera de la Gura Defileului, Pestera Labirintului, etc.

Drumul spre pestera urmeaza cursul Dambovicioarei, plin de mici cascade si repezisuri, printr-un mic defileu pitoresc. Soseaua merge in paralel cu aceasta, oferind pe alocuri zone de popas inverzite, inconjurate de stanca, de o frumusete deosebita. Desi pestera nu impresioneaza prin lungime, aceasta este totusi cea mai mare si mai reprezentativa pestera din zona. Prin amplasamentul sau intr-o zona de o splendoare deosebita, pestera Dambovicioara prezinta un interes turistic sporit pentru turistii cazati in pensiunile din Dragoslavele, Rucar sau Bran precum si pentru diversele trasee turistice ale tarii.

Pestera propriu-zisa este cunoscuta de inainte de 1579, cand localnicii o foloseau pe post de ascunzatoare impotriva cotropitorilor. Ulterior pestera a fost locul de reculegere al unui pustnic, ascunzatoarea a doi talhari cunoscuti la acea vreme, si chiar ascunzisul unui urs, in interiorul pesterii gasindu-se resturi fosile ale ursului de pestera (Ursus spelaeus).

Fauna pesterii este saraca insa este una dintre pesterile usor accesibile din România. Printre altele este renumita si pentru faptul ca este prima pestera din Muntenia si Oltenia mentionata intr-o lucrare stiintifica si anume Mineralogia Principatus Transilvanie a lui J. Fridlavsky din anul 1767.

Lunga de 555 metrii (din care 244 de metrii sunt accesibili publicului), realizata de Pârâul Peşterii in calcare jurasice – Peştera Dâmbovicioara se prezinta ca o cavitate cu formatiuni concretionare slabe, temperatura peste medie (11-12 grade) si cu o galerie principala ce are latimi de 3-4 metrii si inaltimi de 3-5 metrii si se ingusteaza treptat. Formele concretionare sunt putine dar unele dintre ele au forme interesante si au si fost denumite dupa fantezia si imaginatia celor care le-au descoperit (laba de urs, aripa de acvila, cap de sarpe, piele de tigru, etc.).

Surse text: Atracţii Turistice Bran, Ropedia.ro, TravelWorld
Sursă foto: Turism Blog

Mausoleul Eroilor (Complexul Memorial) de la Mateiaş

Mausoleul eroilor de la Mateias, amplasat la 11km de Campulung pe drumul national DN 73 a fost ridicat in cinstea eroilor care si-au pierdut viata in timpul luptelor de rezistenta din anii 1916-1918, in Primul Razboi Mondial pe culoarul Bran-Rucar-Campulung Muscel.
Mausoleul a fost ridicat dupa planurile arhitectilor Dumitru Ionescu-Berechet si State Balosin, de catre o antrepriza italiana din Campulung, incepand din 1928 cand s-au facut primele demersuri pentru construirea unui monument inchinat ostasilor romani cazuti la datorie in timpul luptelor de rezistenta din primul razboi mondial si 1935. Pictura in tempera a fost realizata de Olga Greceanu si infatisa unitatea Armatelor Aliate victorioase in lupta impotriva Germaniei si Austro-Ungariei.
Dupa terminarea edificiului, mausoleul a devenit o capela pentru cinstirea sufletelor si rememorarea faptelor de vitejie a ostasilor cazuti.

In perioada 1945-1976 Monumentul eroilor de la Mateias a necesitat lucrari de reparatii din cauza infiltratiilor de apa prin zidurile de calcar iar in anul 1978 a fost reconsolidat in urma numeroaselor fisuri provocate de puternicul seism din 4 martie 1977.

In perioada 1980-1984 Mausoleul eroilor a fost extins prin construirea unei terase de parada, a unor impozante scari de acces, camere muzeale, un basorelief avand 16m lungime si 3,5m inaltime (executat de de sculptorul Adrian Radu din Campulung) si inobilat cu o cupa din piatra de Albesti in care arde o flacara vesnica in amintirea eroilor cazuti la Mateias. De asemenea s-a reamenajat osuarul, s-a decorat cu marmura neagra peretii si un sarcofag de cristal, s-a daltuit in marmura alba un numar impresionant de nume ale eroilor participanti la lupte (inscriptii facute atat in interiorul cat si in exteriorul monumentului), s-a decorat parterul mausoleului cu mozaic de Murano (opera remarcabila a artistului plastic prof. univ. dr. Petre Achitenie, realizata cu contributia studentilor practicanti de la Institutul de Arta din Bucuresti) si s-au plantat conifere care acum inconjoara perimetrul Complexului Memorial Matias. Dupa 1990 s-a finalizat si diorama.
Lucrarile au fost facute de stat cu antrenarea contributiei unitatilor economice si a institutiilor din Campulung Muscel, Pitesti, Leresti, Albesti si nu numai.
In aceeasi perioada a fost organizata amenajarea Muzeului istorico-militar.

Inaugurarea Complexului Memorial Mateias a avut loc in ziua de 24 Octombrie 1984 in prezenta a peste 3000 de participanti, moment in care a fost aprinsa flacara vesnica, a fost aliniata o garda de onoare, au fost depuse coroane, s-a intonat Imnul de Stat si s-au arborat drapele.

Sursă text: Pensiuni Bran
Surse foto: Tudor Constantinescu, arpion, Descoperă