Casa memorială George Topârceanu

Casa memorială a marelui poet român George Topârceanu (1886 – 1937), este situată la 6 km de Câmpulung, în comuna Valea Mare-Pravăţ, satul Nămăeşti. Poetul umorului sanatos si al unei duiosii profunde si ascunse, a colindat tara impreuna cu parintii sai, manati de profesia mamei si s-a stabilit, in cele din urma, la Nămăeşti. Pentru ca aici si-a trait o buna parte din viata si a intemeiat o familie, casa a devenit memoriala. Este o constructie tipic musceleana, cu demisol, etaj si pridvor la fatada, cum se vad multe case la munte.
Muzeul ocupa etajul – un hol si doua camere, unde se afla o abundenta de exponate originale, copii si facsimile. In hol este expus ultimul portret al poetului, o figura trista, prevestitoare, precum si cateva volume aparute in timpul vietii: Balade vesele si triste, Parodii originale, Migdale amare, Scrisori fara adresa (proza umoristica si pesimista), Pirin-Planina, amintiri din prizonieratul in Bulgaria si altele, in editii diferite, precum si manuscrisul romanului neterminat: Minunile Sfantului Sisoe – cartea ce i-a fost mai aproape de suflet.
In incaperea din dreapta – cu mobilier din fosta camera de lucru a poetului – este expusa o multime de documente ce refac nu numai viata scriitorului, ci o parte din laboratorul sau poetic. Printre ele, versiunea initiala a poeziei Noapte de vara, definitivata sub titlul Noapte de mai. Pe birou, manuscrisul original al poemei erotice Somnul iubitei (1911), inchinata viitoarei sotii, invatatoarea Victoria Iuga, o fermecatoare bruneta. Alte numeroase facsimile de versuri, documente privind viata poetului, relatiile cu fratele vitreg, sculptorul Ion Mateescu, cu familia, cu editorii si o parte din corespondenta sa, fotocopia cantatei Balada chiriasului grabit – compozitie de Gh. Radovanu – intregesc informatiile despre personalitatea lui Toparceanu.
In biblioteca si pe etajera se gasesc opere din clasicii literaturii universale si multe carti de la confrati, cu dedicatii. Intr-o vitrina au fost adunate exemplare din revistele la care a colaborat: Viata Romaneasca, Insemnari iesene, Insemnari literare, Lumea umoristica, s.a. Nu lipsesc nici bastonul poetului, cutia pustii de vanatoare, fluierul la care canta, iar pe perete, tabloul sotiei sale.

Sursă text: Ghid Info Turism
Sursă foto: Dan Tanasa

Muzeul de etnografie şi artă populară

Muzeul de etnografie şi artă populară este adapostit intr-o cladire declarata monument de arhitectura din sec. al XVIII-lea, construita in stil muscelean, cu parter şi etaj, cu două caturi, cu foişor de lemn, uşor sculptat, ce se termină în arcade ondulate de zidărie, prelungit cu sală în consolă, cu stâlpi şi pălimar din baluştri strunjiţi de lemn, cu profilatură simplă din tencuială la ferestre, cu gârlici, în goluri arcuite sub foişor, şi învelitoare de şiţă.
Cladirea a fost construita in anul 1735 de catre tetrilogofatul Ştefanescu, ultimul proprietar fiind avocatul Gheorghe Ştefanescu, de aici şi numele vila „Gica Ştefanescu„. Este cea mai veche construcţie civila din Campulung.
In anul 1928 a fost restaurata de arhitectul campulungean Dumitru Ionescu Berechet, luandu-şi doctoratul in arhitectura cu aceasta lucrare, pentru care a primit premiul Salonului Oficial. In anul 1948 cladirea este donata Academiei Romane cu scopul de a deveni muzeu, iar in anul 1952 se reorganizeaza aici Muzeul Oraşenesc Campulung avand patru colectii: istorie, ştiinţele naturii, arta populara şi arta plastica. Din anul 1977 devine secţia de etnografie şi arta populara avand in structura sa: interioare ţaraneşti specifice zonei Muscel, port popular muscelean de o mare diversitate, obiecte caracteristice ocupaţiilor tradiţionale din mediul rural din acest areal geografic, precum şi o bogata colecţie de ceramica.

Pentru mai multe detalii, puteţi vizita pagina web a Muzeului de etnografie şi artă populară

Sursă text: Muzeul Câmpulung Muscel
Surse foto: Dumitru Badea, Muzeul Câmpulung Muscel